A fost o dată ca niciodată…un rege. Se numea David și era rege al Ierusalimului. Într-o zi regele David văzu una dintre cele mai frumoase femei, în timp ce aceasta aducea apă de la fântână. Regele s-a îndrăgostit atât de tare încât s-a hotărât pe loc să o ia de soție. Dar vai – Bașteba, căci așa spune povestea că se numea frumoasa femeie, era căsătorită. Era nevasta unuia dintre cei mai de seamă bărbați ai cetății. Urie, soțul Baștebei, era generalul armatei Ierusalimului. Urie era puternic, drept și bun. Și era viteaz. Regele David s-a gândit la un plan prin care să-l omoare pe Urie pentru a-i lua soția. Așa că i-a poruncit să meargă la război. L-a trimis pe câmpul de bătălie în locul în care se aflau cei mai mulți dușmani ca să fie sigur că o să piară. Urie făcu întocmai și merse acolo unde fusese trimis. Apărându-și regele, marele general al Ierusalimului muri în lupta crâncenă. Așa David putu să se apropie de Bașteba și o luă de soție.
Se pare că povestea este adevărată. Gândindu-ne, am putea considera gestul lui David intolerabil, un comportament absolut condamnabil. De neiertat. Totuși, în continuarea poveștii aflăm că în urma căsătoriei dintre Bașteba și David se naște Solomon. Solomon scrie Pildele, Cântarea Cântărilor si Ecleziastul. Lăsând la o parte valoarea teologică a acestor lucrări și luând în calcul fie numai valoarea spirituală ori culturală, putem afirma fără să greșim că aceste trei scrieri sunt niște comori inestimabile, trei stâlpi de înțelepciune și frumusețe. Adăugând nașterea lui Solomon, comportamentul lui David pare atenuat. Pare mai ușor de acceptat și poate mai ușor de înțeles.
Una dintre principalele presupoziții în NLP spune că, în spatele oricărui comportament, există o intenție pozitivă.
De fiecare dată când sunt tentat să judec pe cineva, caut să-mi amintesc faptul că nu știu toată povestea, că nu știu întregul. Caut să-mi amintesc faptul că întotdeauna există fațete ale adevărului pe care eu nu le înțeleg, pe care eu nu le pot vedea. Suntem foarte atenți la ce fac ceilalți și din păcate foarte neatenți, la ce facem noi. Toleranța, în lumea în care trăim este o floare rară. Putem spune foarte ușor ce nu e bine. Suntem din ce în ce mai antrenați în a vedea ce e greșit, în a observa ce lasă de dorit. Uitând să descoperim ce e bine, ce e de apreciat.
Toleranța este un comportament ce se cere a fi cultivat. 🙂 Vreau să spun literalmente cultivat. Este ca o plantă care nu e perenă. Trebuie mereu cultivată, an de an. Pentru a fi cât mai sigur că o plantă va crește, este necesar să pui semințele în pământ. Să fie acoperite cu grijă de solul reavăn. Cred cu tărie că tot așa este și cu toleranța. Trebuie ca semințele să fie sădite în noi. Dar pentru asta este necesar să ne dăm pe noi, în primul rând, de-o parte. Pentru a face loc acestor semințe, pe care să le acoperim apoi cu grijă, cu noi înșine. Doar așa, această floare poate crește și poate înflori.
Iată câteva sfaturi despre cum să crești și să îngrijești o astfel de floare rară. Aceste sfaturi sunt foarte ușor de ținut minte – nu trebuie decât să te gândești la DAVID:
D – dăruiește. Se spune că o zi perfectă este cea în care ai făcut ceva pentru cineva, care nu va putea niciodată să-ți răsplătească gestul. Pentru mine este clar. Dăruind vei dobândi! Și mai știu ceva. Că tot ce am, este de fapt ce-am dat. Ce-am reușit să dau. Gândește-te la o carte. Să zicem cea mai bună carte din lume. După ce ai citit-o o păstrezi în bibliotecă și nu vrei să o împrumuți nimănui. Valoarea ei este acum blocată. Atâta vreme cât nu ajunge la nimeni, valoarea acestei cărți nu este folosită. Ca să fie folosită, această carte trebuie să fie împrumutată, trebuie să fie deschisă. Tu ești această carte.
A – afirmativ. Unii oameni nu pot să-și arate calitățile decât dacă au aprobarea celorlalți, aprobarea necondiționată. Până și cele mai puternice caractere au nevoie de aprobare, de încurajare. Formulează fraze orientate pozitiv. Fii pozitiv. Fără a considera că totul este o floare și-un parfum de tei, caută partea bună a lucrurilor.
V – vezi. Observă ce se întâmplă în jurul tău. Sunt tot mai mulți oameni care privesc fără să vadă. Cel mai rapid și cel mai autentic feed-back pe care îl poți avea este cel dat de contactul vizual. Vezi ce se petrece cu cei de lângă tine. Pentru asta este nevoie de un singur lucru. Privește cu adevărat la lumea ta.
I – interes. Fii interesat. Dale Carnegie spunea că oamenilor nu le pasă de cât de multe știi ci de cât de mult îți pasă. Vei vedea că interesul tău pentru ceilalți o să-ți aducă înțelegere. O să te facă să pricepi de ce oamenii fac anumite lucruri. Mai mult decât atât o să te facă să te înțelegi mai bine pe tine.
D – direcție. Fii tolerant cu cei de lângă tine. Caută să nu judeci – fiecare face ce poate mai bine în condițiile date. Aceasta este prima direcție – cea spre exterior. Fii tolerant cu tine! Aceasta este cea de-a doua direcție – orientată spre interior. Este cel puțin la fel de importantă ca prima. Există un studiu ce arată că oamenii care reușesc în viață sunt cei care acceptă faptul că sunt imperfecți. Fii îngăduitor cu tine și acceptă că uneori trebuie să înveți. Ca să poți merge mai departe.
Îți doresc o călătorie plăcută, plină de înțelegere pentru ceilalți și înțesată de înțelesuri pentru tine.
P.S. Am uitat să-ți spun despre momentul potrivit în care poți sădi florile toleranței. În principiu, această floare poate fi plantată oricând, dar s-a observat că cel mai bun moment apare doar într-o anume zi din an. Este chiar în ziua nașterii tale.
