A fost o dată ca niciodată… o prințesă. Prințesa, pe numele ei Turandot, era foarte frumoasă, foarte deșteaptă, dar foarte rea. În ziua în care i-a venit sorocul pentru măritiș, prinți și împărați au venit s-o ceară de soție. Prințesa, care nu dorea să se căsătorească, a inventat un joc prin care să-i piardă pe toți cei care îndrăzneau să o ceară de nevastă. Fiecare pretendent era obligat să răspundă la trei ghicitori. Dacă pețitorul știa răspunsurile, Turandot urma sa-l ia de soț, dacă nu, urma sa-l omoare.
Povestea spune că prințesa Turandot a făcut mulți prinți și împărați să-și piardă capul – la propriu Într-o bună zi, a venit un prinț care a știut răspunsurile la ghicitori. Dar prințesa tot nu s-a învoit să se căsătorească cu el. Atunci prințul i-a cerut să-i pună și el o întrebare, la care, dacă ea nu știa răspunsul, să se învoiască sa-l ia de soț. Dar, dacă va dezlega ghicitoare lui, bineînțeles, să-i taie capul. Prințesa acceptă târgul.
-Care-i numele meu? întrebă el. Prințesa își dădu seama că nu-l știa, așa că ceru tuturor slujitorilor din castel ca până la ivirea zorilor, să afle această taină. Altfel, urma să-i omoare pe toți!
Ați recunoscut desigur, istoria operei Turandot, așa de frumos „povestită” de Puccini. Povestea are totuși happy end. Prințul, al cărui nume este Calaf, se căsătorește cu Turandot.
Este foarte interesant de urmărit felul în care prințul face față provocărilor, dar mai ales deciziilor pe care trebuie să și le asume pentru a ajunge la succes. În viața de zi cu zi, am văzut destul de des situații în care, obținând ceea ce urmăreau, oamenii nu au facut față tocmai ușor…succesului. Succesul vine prin asumarea unor decizii – în același timp, însă, succesul vine de cele mai multe ori, însoțit de schimbare. Și știm – oamenilor, în general, nu le plac schimbările. Există posibilitatea pregătirii pentru schimbare – în NLP, această pregătire poartă denumirea de Ecologia schimbării.
Pentru a merge mai departe (pentru a-și atinge obiectivul) Calaf trebuie să suporte vina morală a pedepsei pe care o vor primi slujitorii castelului. În același registru, în viața de zi cu zi, este recomandat să înțelegem și să luăm decizia de schimbare în cunoștință de cauză. Ecologia schimbării vine cu întrebări de genul – Cum mă voi simți când voi atinge acest obiectiv- ce schimbări se vor produce în viața mea? Cum va impacta această schimbare familia mea, prietenii mei? În ce fel relațiile mele sociale se vor schimba? Sunt gata să accept noua situație creată de atingerea obiectivului meu? Răspunzând la aceste întrebări putem vorbi despre o pregătire pentru succes, o pregătire pentru atingerea în sine a obiectivului urmărit.
Sunt două lucruri la care să țintești în viață:
- Să obții ce vrei
- Să te bucuri de ce ai obținut
Doar cei mai înțelepți îl realizează pe al doilea.
Consider că unul dintre principalele motive pentru care nu ne bucurăm de atingerea obiectivelor noastre este tocmai acesta. Nu luăm în seamă ecologia schimbării. Nu ne pregătim pentru succes. Spațiul nostru intern și extern trebuie ecologizat pentru a ne bucura în tihnă de rezultatele obținute.
De cele mai multe ori ne mirăm sau poate ni se pare ciudat dacă vedem pe cineva care vorbește singur pe strada. Însă, în același timp, noi cu toții facem la fel. Comunicăm, vorbim neîncetat cu noi înșine. Diferența dintre noi și cei care vorbesc singuri pe stradă e una singură. Noi nu ne exprimăm cu voce tare. Acest proces de comunicare cu sine se numește și comunicare internă. Felul în care comunicăm cu noi înșine influențează dramatic felul în care acționăm. Cu cât acest proces se desfășoară mai puternic, mai clar, cu atât suntem mai capabili să întreprindem acțiunile pe care ni le propunem. Omul este singura ființă care poate transpune gândurile sale în cuvinte articulate. În procesul de vorbire, cavitatea bucală își schimbă forma și dimensiunile. Limba, la rându-i, este esențială în rostire. Astfel, în inflexiunile cuvintelor noastre pot fi citite sentimentele și trăirile pe care le avem. S-a observat că în momentul în care doar gândim, fără să rostim, o parte a aparatului bucal se comportă ca și cum am vorbi. Acest lucru depinde de cât de intensă este trăirea pe care o avem, de cât de mult compilăm ceea ce gândim. Felul în care noi credem în noi înșine sau felul în care credem într-un anume subiect, va influența felul în care rostim, felul în care ne comportăm. Astfel comunicarea inter personală va purta întotdeauna pecetea comunicării interne. Știm că orice formă de comunicare este în fond o formă de persuasiune, o formă de convingere.
Convinge-te pe tine înainte de a căuta să-i convingi pe ceilalți.
Iată o recomandare cât se poate de utilă. Este practic imposibil să dai ceva ce n-ai. Așadar, dacă vrei să convingi pe cineva de ceva, fii tu înainte de toate convins.
Prințul Calaf a crezut până la final în puterea sa. A crezut în capacitatea sa de a face față provocărilor și și-a asumat acțiunile sale pentru a-și atinge țelul. Aria celebră – Nessun Dorma ilustrează perfect acest lucru. Vă recomand să ascultați/vedeți interpretarea extraordinară a lui Luciano Pavarotti. Personajul nostru își asumă toate riscurile pentru a fi învingător (ecologia schimbării). Cu toate piedicile va realiza ce și-a propus (comunicare internă). Urmăriți cu atenție mimica lui Luciano Pavarotti. Începând cu minutul 03.00, cu toate că partitura sa a luat sfârșit, continuă totuși să „vorbească”. Interpretarea sa magistrală este pentru mine o lecție de marcă în ceea ce înseamnă comunicarea internă – dialogul intim care duce la hotărâre, autenticitate și frumusețe.
Audiție plăcută !
