Știu că deja ai aflat că e important să te dezvolți personal. Ai citit, ai studiat, ai mers la cursuri sau poate chiar ai făcut niște ședințe de coaching…
Și totuși… parcă nimic nu se leagă, nimic nu este așa cum ai crezut că va fi. Zilele se scurg rând pe rând cu aceleași întrebări fără răspuns. Acele întrebări care se așează în suflet, nu în creier. Sunt acele întrebări care te trezesc noaptea din somn iar ziua te fac să fii somnambul căutând răspunsuri.
Cine sunt? De ce fac ce fac? Unde o să se ajungă? Sau…unde voi ajunge? De ce oamenii de lângă mine nu mă înțeleg? De ce e așa de complicat să știu ce vreau? De ce e așa de greu să fac ce vreau? Care este sensul vieții mele?
Știi deja că răspunsurile sunt la tine și că tu ești singurul care poate rezolva situația. Dar nu știi ce să răspunzi, de aceea devine apăsător și trist. Cauți în continuare căci așa ai învățat că este recomandat să faci. Dar… nimic. Poate doar din când în când câte o mică revelație cu efect de aha, câte un mic răspuns la alte întrebări pe care nu le-ai pus neapărat dar din care mai înveți câte ceva. Înțelegi ce să nu mai faci, înțelegi că poate ar fi bine să te obișnuiești cu lipsa răspunsurilor necesare. Întrebările – acelea din suflet – încep să devină mai mici dar parcă mai zăngănitoare – fac zgomot în suflet și alungă liniștea. În timp ajungi să nu te mai trezești noapte de noapte ci doar așa din când în când. Începi să consideri că așa e normal. Uneori câte o astfel de întrebare își face simțită prezența prin sclipiri scurte care apar în ochi, în grimase ale gurii sau în ridurile de expresie de pe frunte sau din jurul tâmplelor. Le treci cu vederea…cei din jur le trec cu vederea.
Sunt unii oameni care nu descoperă niciodată răspunsurile necesare și trăiesc cu impresia că din cauza asta, au ratat ce ar fi putut fi mai important în viață.
Dacă ar fi să asemuim viața cu imaginea unui copac am putea determina trei zone împărțite astfel:
- Zona rădăcinilor = Temperamentul – cel cu care naștem / bagajul informațional primit la venirea noastră pe lume. Se spune că se moștenește din două în două generații.
- Zona trunchiului = Caracterul – cel care este influențat din exterior nu doar dinspre rădăcină.
- Coroana (ramuri, frunze, fructe) = Comportamentul – cel care este cel mai vizibil / cel de care cei din jur țin seama atunci când iau decizii cu privire la tine.
Cum poți îmbunătăți aceste zone?! Prin altoire! 🙂 Procesul de altoire presupune intervenția exterioară. Este nevoie de o esență diferită față de ceea ce ești. Iar acest altoi se prinde de copac prin incizie, care aproape întotdeauna e dureroasă. Efectul? Se îmbunătățește forța rădăcinii, coroana devine mai frumoasă iar fructele…da, fructele, sunt altele. Mai bune, mai frumoase, mai hrănitoare și diferite față de cele din trecut. Spusesem cuiva despre acest principiu iar răspunsul primit mi-a rămas în minte – eu cred că nu am fost altoit de-ajuns! 🙂
Un alt efect pe care îl produce “altoirea” este acela că oferă o rezolvare a răspunsurilor din suflet. Atenție, nu neapărat niște răspunsuri ci o rezolvare. Prin influența celui aflat în preajma ta este foarte posibil să înțelegi că lipsa răspunsurilor nu înseamnă că ești pierdut. Este în schimb absolut necesar să ai întrebări care să-ți țină sufletul treaz. Iar aceste întrebări care sălășluiesc în suflet sunt marca existenței tale.
Nu știu să răspund la întrebări existențiale dar un lucru știu – e bine că le ai. Și mai știu că ar fi firesc să le îngrijești și să nu le mai consideri enervante. Ele sunt sensul cel adânc, ele sunt sinele tău. Întrebările din suflet se vor opri din zăngănit când vei înțelege că este normal și firesc să le ai. Aceasta este etapa premergătoare răspunsurilor care vin doar dacă începi să consideri că este important să ai întrebări.
