M-am luat și m-am dus de acolo! Aceasta este replica pe care am auzit-o involuntar pe holul unui hotel. Două cameriste discutau neștiind că pot fi auzite. Din câte am înțeles una dintre ele era foarte supărată pentru o situație în care cineva o provocase să răspundă urât. Când am văzut eu ce vrea – apăi draga mea, m-am luatși m-am dus de acolo!
Obosit după o zi de curs cu teme motivaționale. Eu fiind la momentul acela într-un punct care nu avea nimic în comun cu motivarea sau cu auto-motivarea. Se întâmplă să fim așa de apăsați de ceea ce se petrece încât și dacă ar apărea în fața noastră un ecran imens și luminos care să indice calea cea bună, tot nu l-am vedea.
Cu ochii deschiși în exterior dar cu sufletul închis în interior. Ești în lumea ta. Ca atunci când traversezi strada și poți să juri că nu vine nicio mașină. Când, dintr-o dată, un claxon prelung de foarte de aproape te face să o iei la fugă înainte de a te gândi ce se petrece.
Se spune că semnele care îți arată direcția schimbării necesare sunt peste tot, sunt vizibile. Trebuie doar să fii alert ca să le vezi, pentru că se arată pe tăcute. Pentru a le observa este nevoie de ceea ce se numește văz educat, este nevoie de o anumită inteligență a privirii. Se numește experiență.
Totuși, eu încep să cred că aceste semne se arătă în primul rând sonor și nu neapărat vizibil. Îndrăznesc să fac o descriere a acestor trepte ale semnelor:
- Sunetul interior – este acel moment în care parcă sună un ceas deșteptător interior. Este clar că s-a făcut dimineață și trebuie să te trezești. Cei mai mulți dintre oameni folosesc aici tehnica snooze. Ceasul sună dar amâni, îl dai pe modul silențios. O să mai dormi un pic cu toate că știi că această amânare nu-ți face bine.
- Sunetul exterior – este legat de situațiile în care conversații, discuții, sunete exterioare îți arătă foarte clar ce trebuie să faci doar că pare neverosimil să aibă legătură cu tine sau cu situația ta. Cum adică cineva din exterior care nu vorbea cu mine spune exact ce trebuie să fac eu?! Explicația este simplă și vine din tehnicile NLP – atunci când e nevoie de ceva creierul triază din mediul extern ceea ce e de interes pentru tine. Aceste mesaje erau și înainte dar acum sunt mai „auzibile” – sunt mai clare pentru că ai nevoie.
- Imaginea exterioară – apare de obicei în tăcere. Începi să vezi imagini care sunt reflexii ale dorinței interioare de a fi. Începi să vezi situații, scenarii, oameni care fac sau reprezintă exact ceea ce-ți dorește sinele. Un pom înflorit, un parc liniștit, un zâmbet de copil, o tânără de o frumusețe răpitoare citind în metrou, un răsărit de soare văzut din traficul supra-aglomerat, un apus….iată câteva exemple de astfel de imagini care pot fi reflexia firii tale interioare. De reținut aici este faptul că se poate ca aceste imagini tăcute să fie ultima sforțare a eului tău de a te duce în direcția necesară.
Ignorând aceste semne care-ți sunt trimise să te trezești – să te iei și să te duci de acolo de unde nu ți-e bine – se instalează tristețea. Așa se instalează tristețea… care este diferită de durere și melancolie. Tristețea este o durere înăbușită care respiră neîncetat prin cuvinte, gesturi, priviri. Tristețea e dincolo de durere, este o durere acceptată. Este o stare pe care o accepți considerând că nu mai e nimic de făcut. Ai dat de prea multe ori sunetul semnului tău pe snooze. Ai trecut cu vederea prea multe imagini. Totul s-a oprit. Sufletul se închide în interior. Acum pare că nu mai există ieșire.
Am citit un poem al lui Charles Bukowsky din care redau câteva versuri:
there is a light somewhere.
it may not be much light but
it beats the darkness.
Adevărul este că cea mai mică lumânare aprinsă poate lumina cel mai adânc întuneric. Și iarăși adevărat este că întunericul nu poate fi alungat dacă aduci ca rezolvare tot întunericul. Lumina care poate alunga cea mai adâncă negură se numește voință. Nu-mi pot abține un zâmbet scriind acest cuvânt: voință! Este voia ta cea care mișcă lucrurile. Doar că e nevoie să vrei. În momentul în care ai să vrei vei vedea că întreg ciclul celor trei stadii de semne se reia: sunetele interioare, cele exterioare și imaginile tăcute pe rând. Nu mai da sunetul interior pe silențios, ține seama de ce auzi și ia aminte la imaginile din jur. Ele sunt pentru tine și sunt ale tale.
Și dacă totuși nu merge… ia-te tu pe tine și du-te de acolo pentru că sigur există ceva extraordinar care te așteaptă în altă parte, doar pe tine. E nevoie să ai voința de a merge mai departe urmându-ți semnele fără să mai folosești amânarea. Trezește-te! S-a făcut dimineață!
Fă-ți un cadou de Anul Nou și dezinstalează din setările existenței tale aplicația snooze.
